Statul a reușit performanța de a umili de două ori pensionarii. Pe unii îi taxează lunar, pe alții îi „ajută” anual. Oamenii care au muncit o viață întreagă și au cotizat corect pentru o pensie de 3.000 de lei sunt penalizați cu CASS. Li se reține 10% din pensie, lună de lună, fără excepție. Nu pentru că ar fi bogați, ci pentru că statul confundă contributivitatea cu privilegiul.
Pe ceilalți, cu pensii sub 2.574 lei, statul îi „sprijină” cu 800 lei pe an. O sumă care nu acoperă nici măcar scumpirile la medicamente, dar e ambalată festiv, cu promisiuni și declarații publice. E o firimitură aruncată în prag de iarnă, ca să dea bine în comunicate.
Unii pierd câte 300 de lei pe lună. Alții primesc 400 de lei la Crăciun. Și toți sunt tratați ca pe o masă de manevră.
Niciuna dintre măsuri nu e parte dintr-o strategie. Nu există viziune fiscală, nu există echitate, nu există respect. Există doar reflexul de a lua de la cei care au muncit și de a da puțin celor care nu mai pot protesta. Statul nu protejează. Statul improvizează. Și partidele care girează aceste politici, în special PSD, trebuie să răspundă pentru ipocrizia lor.
Ambele măsuri umilesc pensionarii în numele unei echități imaginate. România nu mai poate fi condusă de partide care dau cu o mână și iau cu cealaltă. Când ai muncit o viață, nu meriți să fii taxat ca un privilegiat. Și când abia supraviețuiești, nu meriți să fii păcălit cu 800 de lei pe an!
